vineri, 12 februarie 2016

Noua pagina de facebook Leda Edge!

A fost deschisa o pagina a colectiei Leda Edge, pe care o puteti accesa dand click aici.

Colecţia LEDA EDGE îți oferă cheia evadării din realitate: o selecţie de titluri YA (şi nu numai) care se citesc cu sufletul la gură şi pe care nu le vei mai lăsa din mână până la ultima filă.  Sub sloganul EVADEAZĂ ÎN FICŢIUNE!, romanele fantasy, SF, romance, contemporary sau mystery – şi excelentele combinaţii dintre aceste genuri – te vor cuceri cu siguranţă. O supercolecție care va reuni numai titluri de cinci stele premiate, ecranizate (sau în curs de ecranizare), bestselleruri şi scrierile de debut ale unor autori incredibil de talentaţi.  Universul LEDA EDGE, deschis tuturor iubitorilor de cărţi, te aşteaptă!


Primele carti care vor aparea la Leda Edge sunt:




Saptamana viitoare va aparea cartea "Mandrie+prejudecata+zombi" de Jane Austen si Seth Graham-Smith.




miercuri, 10 februarie 2016

Currently reading

Iar m-am apucat de doua carti - ceea ce de obicei incerc sa evit -, dar nu prea imi place niciuna, sunt cam plictisita de ele si simt si ca nu ma atrag.

Luminile nordului (Materii intunecate) de Philip Pullman


Am primit aceasta carte acum doi ani de la fosta mea profesoara de romana si ma simt prost ca n-am citit-o pentru ca pe atunci chiar voiam sa o fac. Asa ca m-am apucat de ea si sunt la pagina 60, dar e putin plictisitoare. Ma rog, povestea e promitatoare si lumea este interesanta, asa ca nu o sa ma opresc aici.


Moartea lui Bunny Munro de Nick Cave


Imi place mai mult cartea aceasta. E putin vulgara (putin mai mult, dar nu ma deranjeaza), dar e scrisa destul de ok si m-a intrigat. Sunt tot pe la pagina 60 si e ok pana acum, dar nimic special.

Voi ce mai cititi acum?

sâmbătă, 6 februarie 2016

January Wrap up

  • Stapanul Inelelor, vol #1: Fratia Inelului de J. R. R. Tolkien; 5/5
  • Stapanul Inelelor, vol. #2: Cele doua turnuri de J. R. R. Tolkien; 4/5

Mi-au placut foarte mult aceste doua volume. Ma bucur ca in sfarsit am inceput sa citesc aceasta serie arhicunoscuta.

  • Academia vampirilor, vol. #5: Limitele spiritului de Richelle Mead; 5/5

Ok, asta e un fel de guilty pleasure; e o carte de care nu ar afla nimeni ca o citesc pentru ca e genul ala de carte YA pe care o consider de duzina si de care am reusit sa ma tin departe in ultimul timp. Dar, dupa ce am citit primul volum din Stapanul Inelelor m-am hotarat sa ma reapuc de Academia Vampirilor pentru ca e o lectura foarte usoara, fun, care trece repede si chiar asa a fost. Am citit 350 de pagini intr-o zi pentru ca mi-a placut foarte mult. Singurul motiv pentru care nu am continuat cu urmatorul (si ultimul) volum din serie este acela ca vreau sa o pastrez pentru o perioada in care o sa ma aflu intr-un reading slump.
  • Alte vieti decat a mea de Emanuel Carrere; 1/5
 
Ma jur ca n-am mai citit o carte asa proasta de mult timp. Primele 70 de pagini au fost chiar ok, dar dupa a inceput sa fie extrem, extrem de plictisitoare si a inceput sa ma enerveze pentru ca autorul devenise prea dramatic si facea mare caz din moartea unei persoane de care nici nu ii pasase pana atunci si care nu era apropiata lui. Cartea a fost efectiv inutila si atunci cand am terminat-o am simtit o usurare imensa pentru ca nu va trebui sa mai citesc niciodata ceva scris de acest autor.


Pe aceste carti le-am citit doar in primele doua saptamani ale anului, deoarece dupa a inceput liceul si eu, dupa cum am observat, nu pot sa citesc in timpul liceului (poate pentru ca ma intorc acasa numai pe la 7 in fiecare seara).

Daca ati citit reading challenge-ul meu pentru anul 2016 ati vazut ca vreau sa citesc minim 10 carti care au peste 500 de pagini. Ei bine, luna aceasta am citit trei carti care indeplinesc aceasta conditie, deci sunt inainte. Yay.

duminică, 17 ianuarie 2016

Wish list

In ultimul timp au aparut o multime de carti interesante in Romania, iar pe unele din ele chiar vreau sa le cumpar. Poate descoperiti si voi ceva care va place, daca nu ati auzit inca de ele pana acum.

5. Iti voi darui soarele de Jandy Nelson


Da, ok, recunosc, sunt victima hype-ului. Dar, zau, toata lumea spune despre cartea asta ca e foarte buna si suna chiar bine.

4. Chemarea monstrului de Patrick Ness





Sunt fana a cartilor horror si chiar daca stiu ca aceasta nu este horror, macar vreau ceva scarry, dark. Are niste imagini chiar misto, so I wanna try it.


3. Socul caderii de Nathan Filer




A aparut de ceva vreme aceasta carte, iar eu am vrut de atunci sa o iau, pentru ca pare foarte trista si imi plac genul asta de carti.


2. Calea regilor de Brandon Sanderson


















O sa incerc sa ignor faptul ca au impartit cartea in doua (pentru ca ar fi iesit una de 1400 de pagini, lol). Am citit Ultimul imperiu de Brandon Sanderson si chiar mi-a placut, asa ca e logic ca vreau sa citesc tot ce pot de acest autor, nu?

1. Mostenitoarea focului de Sarah J Maas


Primele doua volume au fost fenomenale, mi-au placut enorm, au multa actiune si plot twist-uri si o ador pe Caelena. Idk I just really want it.

duminică, 10 ianuarie 2016

De ce imi urasc parintii

In momentul in care scriu aceste randuri, nu sunt sigura ca le voi publica sau le voi lasa in blog, sa lancezeasca, sa se piarda. Nu, nu sa se piarda, pentru ca tocmai de aceea le scriu aici - ca sa fie pentru totdeauna. Nu vreau sa uit niciodata starea in care sunt acum, ceea ce simt.

Furie, dispret, durere. Ma simt ca o victima. Furia este mai multa decat durerea, dar nu mai multa decat dispretul.

S-ar putea sa vi se para anormal sa auziti ca aceste trei stari sufletesti sunt indreptate spre/cauzate de parintii mei. Parintii mei, care mi-au dat viata, care ma hranesc in fiecare zi, care ma imbraca si ma trimit la scoala, care uneori ma rasfata. Parintii mei care, atunci cand sunt la capatul puterilor ma ignora, atunci cand sufer, rad, atunci cand am nevoie de ajutor imi intorc spatele si spun "Las', ca stiu eu mai bine."

Sunt doua intamplari, relativ recente, care m-au facut sa-mi schimb parerea pe care o am fata de parintii mei. Inainte sa vi le spun, sa nu va umpleti de prejudecati si sa spuneti ca sunt doar un copil rasfatat care face fite la cea mai mica neplacere.

Pana acum, m-am hotarat sa apas pe butonul "Publicati" (atunci cand voi termina), si nu pentru a asculta lumea cum imi plange de mila, ori ma face copil prost, ci ca sa va arat ca nu orice familie e perfect fericita. Poate ca nu toti credeti asta. Poate ca nimeni nu crede asta. Dar eu am crezut-o.

Era septembrie, 2015, deci acum doar cateva luni. Pentru a treia oara in viata si a doua oara in 2015, am facut entorsa in timp ce jucam baschet la scoala. Imi place foarte mult baschetul si, pana acum doi ani, am jucat constant timp de 4-5 ani. Ma rog. Ideea e ca am facut entorsa in timp ce jucam baschet, la liceu. Orice parinte s-ar enerva in acest caz, pentru ca acum trebuie sa ma ia si sa ma duca la spital, sa plateasca bani, sa ma duca acasa si sa aiba grija de mine, din moment ce nu o sa pot calca pe unul din picioare pentru cel putin o saptamana si jumatate (cazul meu).
Un coleg m-a luat pe sus si m-a dus in clasa, pentru ca mai aveam multe ore la scoala si nu imi era greu sa stau in banca. Ma durea piciorul prea tare ca sa pot calca, dar daca stateam pe scaun si nu ma miscam, nu aveam vreo problema.

Am sunat-o pe mama si i-am zis ce s-a intamplat. As dori sa SUBLINIEZ (defapt, diacriticele au mai mult efect) ca nu era PRIMA FUCKING OARA, deci mama stia ca aveam nevoie de ghips. Totusi, m-a intrebat "Si? Nu poti sa vii acasa?"
-NU, MAMA, NU POT SA VIN ACASA.
Stau la un drum de 40 de minute cu masina de casa, sau de o ora, o ora si jumatate, cu autobuzul. Desigur, autobuzul nu are statie in fata liceului Spiru Haret, deci asta inseamna sa MERG vreo ZECE minute.

Am mentionat ca sunt furioasa, deci scuzati abuzul de diacritice.

A zis ca o sa vorbeasca cu tata, apoi mi-a inchis. Dupa cateva minute, m-a sunat din nou, intrebandu-ma, din nou, daca nu pot sa vin acasa. Era deja ridicol. Atunci, i-am inchis, si l-am sunat pe tata, care a spus sa vin imediat acasa. I-am explicat ca nu pot sa vin, iar apoi mi-a spus (oh, acum vine parte interesanta, wait for it):
-Taraste-te, atunci!
Un moment de liniste acoperit de colegii mei de pe fundal.
-Tata, te rog, zau, vino sa ma iei. Sau pot sa iau un taxi?
-Dar ce sunt eu, taxiul personal? Sau banca? Vino acasa!
Eram deja pe punctul de a plange. Si, credeti-ma, e foarte jenant sa faci asta intr-o clasa plina.
-DAR NU POT!
-Atunci dormi acolo! si mi-a inchis.
Ma jur pe tot ce am mai scump ca asa mi-a spus.
In spatele meu, Iorda, o prietena, m-a intrebat:
-Vrei sa il rog pe tata sa te duca acasa?
Iar colega mea de banca:
-Hai sa punem cheta si sa chemam un taxi.
Evident ca nu aveam de gand sa accept niciuna din aceste idei. Ce dracu, n-avem sa il pun pe tatal prietenei mele sa plece de la serviciu (chiar daca el era in stare sa o faca) si nici pe ei sa imi dea din banii lor.
Ah, inca un lucru de mentionat. Tata lucreaza acasa si, credeti-ma, putea sa plece pentru mine. Nu-i gasiti scuze, va rog, pentru ca nu are.
L-am sunat pe fratele meu, care locuieste la doar cateva statii de liceu si l-am rugat sa ia un taxi si sa vina sa ma ia. Evident, a fost de acord, insa s-a gandit inainte sa il sune pe tata, in speranta ca va rezolva asta. Si a facut-o. Tata a zis sa iau un taxi si sa ma duc la bunica acasa, pentru ca ei, vai aveau sala la ora aia, sa nu cumva sa ii intarzii, doamne.

Ma rog, ca sa inchei, evident ca nu s-au indurat nici sa ma duca la spital; mi-au luat o glezniera de rahat si au sperat sa imi treaca. Fiind a treia oara cand aveam entorsa, mi-a trecut, pentru ca aparent iti trece mai repede cu cat mai multe faci (which makes no sense, but oh well).

Postarea asta devine prea mare, dar trebuie sa va spun si a doua intamplare.

Din cauza transportului in public (banuiesc si eu), m-am ales cu o infectie si am facut laringita acuta. Laringita e o boala ce iti umfla mucoasa laringelui, adica iti apar punctulete albe pe gat si practic nu mai poti sa-ti inghiti nici propria saliva. Mai era si acuta, btw.
M-am dus la scoala, desi nu trebuia (ma rog, aici n-am ce discuta, ai mei m-ar fi lasat sa stau acasa), iar apoi, m-am hotarat sa ma duc la bunica, pentru ca ea de obicei ma face bine foarte repede daca am o raceala, cu toate leacurile lor babesti. Evident, atunci nu stiam ca nu e o simpla raceala, desi ma durea aproape insuportabil gatul. Nu banuiam o boala pentru ca eu in general am gatul foarte sensibil - n-am mai baut un pahar cu apa rece de vreo 3 ani, nici macar vara. Deviez de la subiect, nu? Asa, deci m-am dus la bunica si, dupa ce a vazut ca am febra, m-a dus la doctor in ziua urmatoare si mi s-a pus diagnosticul. Doctorita mi-a dat antibiotic, apoi doua pastile pentru antibiotic (lol) si un tip de pastila pentru durere, care iti amorteste gatul si limba si iti mai ia din durere. Pe pastilele acestea le lua si doctorita in momentul in care mi le-a prescris. Iar despre acestea o sa vorbim.

Mi-am luat doar patru, pentru ca de obicei pastilele de gat nu au niciun efect la mine din cauza sensibilitatii mele. Eh, aia a fost cea mai mare greseala a vietii mele. Mi-am zis ca o sa imi ia parintii mai multe, din moment ce ei pleaca in fiecare zi din casa cu treburi si distractii si, ei bine, stim cu totii ca gasesti o farmacie la fiecare pas in Bucuresti. M-au luat acasa ai mei (hei, sa nu credeti ca au plecat special pentru mine, Doamne fereste, eram doar in drum). Durerea era, hm, cum sa spun, ca un cutit in gat. Desigur, nu am simtit niciodata in gat un cutit, dar sunt convinsa ca asa se simtea. Imi era teribil de sete si eram foarte dezhidratata, dar nu PUTEAM sa beau apa, pentru ca pur si simplu tipam de durere. Era efectiv tortura. Trebuia sa mananc ca sa iau antibioticul, dar nu puteam sa mananc pentru ca ma durea prea tare, dar nu avea cum sa imi treaca durerea daca nu luam antibioticul. Era un cerc strabatut doar de pastilele alea de la doctorita care, surprinzator, faceau minuni.

Dar mi s-au terminat. M-am dus relaxata la tata, care mergea la mall in dimineata aia sa cumpere nu stiu ce, adica efectiv trecea pe langa farmacie. Dar ghiciti ce? A zis nu. Motivele lui? "Las' ca stiu eu, sunt nesanatoase, nu-s bune, ia ce iti zic eu."
Ati citit vreo carte romaneasca cu taranei dinaia de se cred ei destepti, de stiu ei ce-i bine si ce nu, sau ati auzit de proastele din ziua de azi care se cred ele ca au absolvit medicina si ca stiu ce-i mai bine pentru tine? Va dau eu doua exemple. Cititi titlul postarii inca o data.

Am zis, ba, poate stie el ceva, hai sa vad. Si a venit cu rahaturile astea la mine:

http://www.slrmag.co.uk/wp-content/uploads/2012/08/Halls.jpg


Ma jur. Au venit cu pastile mentolate la mine. Aveau trei motive: "Sunt americane!", "Sunt mai scumpe ca restul!" si "Sunt luate din farmacie, nu din supermarket!". Si tampoane poti sa cumperi din farmacie (si da, sunt mai scumpe), asta nu inseamna nimic. Dar aici nici macar nu era vorba de bani. Era vorba de incapatanarea lor, de refuzul de a ma ajuta, desi strateam in fata lor, cu un fular la gat si tremurand din cauza febrei, plangand si rugandu-i sa imi ia  ce le ceream. Le-am si oferit bani, ca sa nu aiba ce zice!

M-am crizat la ei cu un sfert din voce, in timp ce imi venea efectiv sa le dau o palma. In ziua urmatoare, a venit fratele meu acasa cu doua cutii de pastile prescrise de doctorita. A venit, cu autobuzul, din cealalta parte a nenorocitului de Bucuresti, pentru ca stia cat de batuti in cap sunt ai mei.

A fost terapeutic sa scriu aceste randuri. Dar ma simt tot furioasa. Unul din lucrurile care ma indurereaza acum e faptul ca stiu ca, daca parintii ar vedea asta, mi-ar rade in fata si ar zice ca o sa imi treaca.

PS: scuze pentru unele injuraturi.

joi, 7 ianuarie 2016

Mini recenzii #10

Hipster Hitler de James Carr & Archana Kumar
 

Nota mea: 3/5

Parerea mea

"Hipster Hitler" este, evident, o parodie. Un graphic novel cu desene dragute, cu glume bune, pe care l-am citit in cam jumatate de ora pe podeaua de la Carturesti Carusel. M-a amuzat de multe ori, glumele au fost chiar funny, toate glumele de hipster mi-au placut, insa nu stiu, mi s-a parut ca povestea a fost dusa la extrem. Stiu ca o parodie trebuie sa fie la misto, dar un subiect atat de serios precum Adolf Hitler... nu stiu, mi s-a parut ca nu se cuvenea. Mi-a placut, dar in tot timpul in care citeam parca auzeam o voce in capul meu care imi spunea ca nu ar trebui sa rad. Dar probabil ca nu o sa aveti aceeasi problema ca mine.

Misterul crimei fara cadavru de Agatha Christie


Nota mea: 5/5

Parerea mea

A fost prima mea carte Agatha Christie si chiar mi-a placut.
Am ales-o datorita titlului destul de interesant. Descrierea de pe spate spunea ceva de fantome si exorcizari, ceea ce e stupid, pentru ca n-are nicio legatura cu cartea, deci sa nu va pacaliti.

Fiind o carte scurta, am citit-o in doua zile. A fost foarte interesanta si misterioasa, plina de suspans. Chiar mi-a placut modul de scriere al autoarei, m-a tinut captivata. Nu o sa spun nimic legat de poveste, pentru ca nici eu nu stiam nimic si asa e cel mai bine, sa descoperi tu singur, pe parcurs ce citesti. Dar o recomand cu caldura, mi-a placut foarte mult. Chiar vreau sa mai citesc carti de aceasta autoare.

Ion de Liviu Rebreanu



Nota mea: 4/5

Parerea mea

Fiind o carte pentru scoala, obligatorie, clasica, am avut retineri in legatura cu Ion. Multi spuneau ba ca e grea, ba ca e plictisitoare, ba ca nu au reusit sa o termine. Ei bine, nu a fost si cazul meu. Surprinzator, mi-a placut, chiar foarte mult.

Citind Ion, m-am confruntat cu niste personaje cu idealuri stupide. Practic, in fata mea, in loc sa vad paginile cartii, vedeam numai chipul lui Ion, un taran tipic, cu idei de rahat, cu o mentalitate de doi lei si-un cartof, care tot ce voia erau bani si femei. Pe cat de tare m-a dezgustat Ion, pe atat de tare mi-a placut cartea, deoarece am reusit sa intru, catusi de putin, in realitatea tarii noastre, sa vad cum este viata in provincie. Stiu ca suna ignorant din partea mea, dar nu am fost niciodata cu adevarat la tara. Nu am nicio ruda acolo si, deci, nu am intrat intr-o casa taraneasca. Ei bine, Liviu Rebreanu m-a purtat prin Pripas si Jidovita, mi-a aratat cat de neinsemnate sunt vietile lor, cu toate dramele si bucuriile de care au avut parte. Nu consider ca orasenii sunt diferiti, nu ma intelegeti gresit.

Cartea este alcatuita din doua parti: Glasul iubirii si Glasul pamantului. Ma rog, in ordine inversa. Aceste glasuri arata practic cat de indecis e Ion, ca ba vrea bogatie, ba vrea dragoste, dar defapt nu vrea nimic, dar vrea tot. Numai daca ar fi putut sa se hotarasca ce vrea sa obtina, nu? Numai daca ar fi putut sa nu mai fie si el atat de insetat dupa succes si sa stea in banca lui. Sincer, zici ca-i o telenovela romaneasca.

Dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut Ion. Din contra, mi s-a parut foarte buna. Nu as incerca sa o bag pe gat adolescentilor, dar as recomanda-o.

duminică, 3 ianuarie 2016

2016 reading challenge

La multi ani!
In anul 2015 mi-am propus sa citesc 50 de carti, ceea ce nu s-a intamplat. M-am hotarat sa nu imi mai fixez un numar, deoarece nu va face decat sa ma streseze. Din cauza liceului si a serialelor, am fost distrasa foarte mult si nu promit ca acest lucru se va schimba. Totusi, vreau sa indeplinesc doua provocari in anul 2016.

1. Sa citesc 10 carti care au peste 500 de pagini.

Motivul? Tocmai acest reading challenge stabilit pe GoodReads m-a impiedicat sa imi citesc cartile groase, facandu-ma sa le prefer pe cele mai mici. Ei bine, m-am hotarat sa schimb acest lucru. Carti ca Stapanul Inelelor si Numele Vantului sunt acum pe lista mea si chiar sper sa le citesc cat mai curand.

2. Sa citesc 3 carti in engleza.

Nice and easy. Citind in engleza, invat engleza. Plus, am o multime de carti in biblioteca in engleza dar pe care le-am evitat. Anul trecut am citit 2 carti si 4 manga. Volumul doi din The Walking Dead: Rise of the Guvernor sau alte carti de A. S. King sunt niste exemple de carti pe care vreau sa le citesc.

Voi v-ati stabilit un numar de carti? Sau aveti vreun challenge diferit?

UPDATE: mi-am fixat un goal de 20 de carti pe GoodReads pentru ca stiu ca o sa il indeplinesc, plus, ma folosesc de GR ca sa tin evidentra cartilor citite. ^.^

miercuri, 30 decembrie 2015

Mini recenzii #9

Din moment ce nu am mai facut de mult timp o recenzie, am avut de unde alege cartile la care sa fac astazi.


Noaptea de Elie Wiesel

Elie Wiesel - Noaptea -

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Am citit aceasta carte intrucat acum cateva saptamani a fost aniversarea de 10 ani a inaugurarii Institutului National pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel” si cateva licee au fost invitate. A fost si CNSHB invitat, iar eu am fost unul din reprezentantii liceului. A fost o dezbatere destul de interesanta, intrucat noi, niste elevi de clasa a zecea, am fost ascultati.

Cartea ilustreaza experienta lui Elie Wiesel, un roman din Maramures deportat in lagarele naziste. La varsta de doar cincisprezece ani, acesta a ajuns, impreuna cu tatal sau, in lagarul Auschwitz-Birkenau, unde a fost asuprit de nazisti.

Povestea este, in primul rand, una reala. Autorul a scris despre propria lui viata, fiind nevoit sa isi admita dezumanizarea si sa o accepte. Sunt convinsa ca orice cititor a cartii lui Elie Wiesel a ramas marcat de aceasta datorita (sau, poate, din cauza) modului direct si ingrozitor in care a fost scrisa. In timpul dezbaterii mai sus mentionate s-a pus problema daca oamenii care au iesit din lagare au fost tot cei care au intrat, sau daca au fost atat de asupriti incat s-au transformat in niste monstrii, renuntand la toate principiile morale pe care le aveau. Ei bine, Elie Wiesel a trecut prin multe transformari prin care si-a tradat tatal si familia, gandul de a supravietui fiind singurul care l-a ajutat s reziste. Cand a fost eliberat, s-a aflat intr-o stare de depresie severa si a fost nevoit sa stea in spital multa vreme. Nici macar nu s-a mai recunoscut pe sine insusi. Dar a reusit sa scrie o carte care a iesit o capodopera si sa spuna lucrurilor pe nume, aratandu-ne prin ce a trecut.

Farlander de Col Buchanan

Nota mea: 3/5

Parerea mea

Mi-a luat cam trei luni sa citesc aceasta carte. Acest lucru ar trebui sa spuna ceva despre ea. Sau despre mine?

Farlander este o poveste a unui roshun, adica a unui asasin ce face parte dintr-un clan care ofera protectie prin amenintarea cu o vendeta. Protagonistul, Nico, ajunge ucenicul unui astfel de roshun.

Nu este nici o poveste plictisitoare, fara actiune, dar nici una care m-a tinut captivata pe tot parcursul ei. Intamplarile sunt interesante - mai ales a doua parte a romanului -, insa aceasta carte pur si simplu nu a avut acel ”ceva” care sa ma faca sa o iubesc. A fost pur si simplu o carte fantasy pe care nu as recomanda-o in mod special, dar care nici nu m-a plictisit foarte tare. Personajele nu au fost cine stie ce conturate - doar Nico si Ash, precum si legatura ce s-a transformat intre acestia. ”World building”-ul a fost destul de ok, mai ales avand in vedere ca Farlander este prima carte din serie.

As continua seria? Probabil ca nu. Sincer, sfarsitul a fost bun si satisfacator si nu sunt nerabdatoare sa intru intr-un reading slump.

Please Ignore Vera Dietz de A. S. King


Nota mea: 5/5

Parerea mea

A S King este o autoare destul de populara peste hotare. Atrasa de acest ”hype”, i-am cumparat cartea si am inceput sa o citesc. Trebuie sa va spun ca acum cred in dragoste la prima vedere. Am inceput sa citesc primul rand, cu gandul sa ma culc curand si am sfarsit prin a citi aproape toate noaptea. Apoi a doua zi in autobuz, la coada de la magazin, in timpul orei de fizica. A fost, cum am mai spus, una dintre cele mai bune carti lecturate anul acesta. A fost incredibila.

Vera Dietz este o voce foarte puternica si amuzanta, inteligenta si interesanta. Am adorat acest personaj din prima clipa. Aceasta sufera dupa pierderea celui mai bun prieten al ei, Charlie. Pe parcursul intregii carti primim niste ”flashbacks”, care ne ajuta sa descoperim de ce si cum a murit Charlie.

Am cateva citate care mi s-au parut foarte frumoase. Tin neaparat sa le tin aici, ca sa le am pentru totdeauna.

”I think of a quote in Dad’s bathroom Zen book. ”The willow is green; flowers are red. The flower is not red, nor is the willow green.”
Same went for Charlie.
Charlie was my friend; he was very nice to me. Charlie was not my friend; nor he was very nice to me.”

”Another 180 days of sending out the PLEASE IGNORE VERA DIETZ signal so no one would even see me.”

Unele capitole au fost scrise din perspectiva unor lucruri. Da, lucruri, nu persoane. De exemplu, un capitol se numeste ”A brief word from the pagoda.”

”I blink. A billion Charlies, glowing brighter. A trillion. Inhaling. Exhaling. [...] I make sure the doors are locked and close my eyes, and they are behing my eyelids, too. The Charlies. Infinite Charlies. Smiling, stroking my head, glowing blue-white light, and exhaling softly.”

As putea sa citez aceasta carte la nesfarsit. Am adorat-o enorm si chiar vreau sa citesc restul cartilor scrise de A. S. King.

marți, 29 decembrie 2015

Currently reading

E aproape sfarsitul anului si eu incerc sa termin pe ultima suta de metri ceea ce am inceput. Citesc 3 carti (cum am ajuns oare la 3 carti incepute).

Calea ingusta spre nordul indepartat de Richard Flanagan

Cartea aceasta a fost castigatoarea premiului Man Booker in 2014 si... ei bine, acesta este singurul motiv pentru care am cumparat-o. Dar nu regret deloc, imi place foarte mult. Va las mai jos descrierea, poate va intriga.

In mijlocul lagarului de prizonieri de razboi condamnati sa construiasca o cale ferata intre Birmania si Thailanda, cunoscuta sub numele de Calea ferata a mortii, chirurgul Dorrigo Evans, comandantul lagarului, este torturat de povestea de dragoste pe care a trait-o cu tanara sotie a unchiului sau cu doi ani in urma. In stradania lui de a-si salva oamenii de infometare, de holera, de persecutii, Dorrigo primeste o scrisoare care ii schimba pentru totdeauna cursul vietii.
O poveste despre dragoste si moarte cu multiplele lor fatete, despre razboi si despre adevar, in care eroul isi traieste experienta de viata numai pentru a descoperi tot ceea ce a pierdut.

Sunt la pagina 360, deci nu mai am mult. Probabil ca o sa ii fac o recenzie cand o termin.

Fata intalneste baiatul de Ali Smith

O aveam prin biblioteca si voiam ceva rapid, usor de citit. Chiar este ce mi-am dorit. Este foarte, foarte ciudata, pentru ca incepe cu o fata povestind cum este la bunici, iar bunicul ei este transsexual - cred - si idk pare foarte ciudat. Imi place, totusi. Descrierea cartii consta in: " O poveste despre fete si baieti, fete si fete, dragoste si transformare, o poveste cu jocuri de cuvinte, simetrii, rasturnari de sens si surprize."

Sunt la pagina 60 din 130 (sau cam asa ceva).

Alte vieti decat a mea de Emmanuel Carrere


Emmanuel Carrere - Alte vieti decat a mea -

Well, aceasta carte nu imi place foarte mult. E destul de plictisitoare. Urmareste moartea a unui copil si a unei mame. Este destul de trista si nu mi-am ales bine perioada (really, Craciunul?). Primele 100 de pagini au fost ok, dar parca e prea lenta. De obicei nu ma deranjeaza cartile lente, dar aceasta da.

«La interval de doar cateva luni, viata m-a facut sa fiu martor la doua dintre evenimentele de care mi-e cel mai frica pe lume: moartea unui copil – traita de parintii acestuia si moartea unei tinere femei – traita de sotul si copiii lor. Cineva mi-a spus atunci: esti scriitor, de ce nu scrii despre povestile noastre? A sunat ca un fel de porunca, asa ca am acceptat. Astfel am ajuns sa spun povestea prieteniei dintre un barbat si o femeie, amandoi supravietuind cancerului, amandoi avand cate un picior amputat si amandoi avand aceeasi profesie.
in aceasta carte este vorba despre viata si moarte, despre boala, saracie lucie, dreptate si, mai ales, despre dragoste. Si totul este adevarat.» Emmanuel Carrère

Sunt la pagina 140 din 288.

Intentionam sa le termin pe toate 3 inainte de sfarsitul anului, dar asta inseamna ca am cam 3 zile pentru 350 de pagini. Nu e imposibil, dar sunt cam lenesa, deci nu stiu ce se va intampla. Probabil o sa le termin pe primele doua si o sa las "Alte vieti decat a mea" pentru ianuarie.

duminică, 27 decembrie 2015

Cartile citite in 2015

Yo! Am I back? Nu stiu. Nu stiu de ce n-am mai scris pe blogul meu drag, clar mi-a lipsit, asta pot sa va spun, dar intr-un fel nu, pentru ca m-am schimbat si mi se pare ca aici, pe internet, se afla o bucata din mine care nu prea mai exista. S-ar putea sa ma insel. Voi incerca sa mai scriu pe blog, dar nu stiu daca mai este cineva aici care sa imi citeasca postarile. Mai este? Idk.
Pana una alta, iata o lista cu ce am citit anul acesta si un mic top. Enjoy!

Toate cartile citite in anul 2015
1. Morometii de Marin Preda, 4/5
2. O tragedie americana de Theodore Dreiser, 5/5
3. Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri de Hannah Green, 4/5
4. Octopussy de Cristina Boncea, 1/5
5. Persepolis de Marjane Satrapi, 5/5
6. Maitreyi de Mircea Eliade, 4/5
7. Lullabies From Hell de Hideshi Hino, 4/5
8. Caderea Constantinopolelui de Vintila Corbul, 5/5
9. Piramida Rosie de Rick Riordan, 5/5
10. Scary Book de Kazuo Umezu, 3/5
11. Octopus Girl de Toru Yamazaki, 1/5
12. Camera de Emma Donoghue, 5/5
13. Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides, 4/5
14. Noua povestiri de J D Salinger, 4/5
15. Ultimul imperiu de Brandon Sanderson, 5/5
16. The Walking Dead, The Rise of the Guvernon de Kirkman & Bonansinga, 5/5
17. Elabuga de George Dragan, 4/5
18. Profetia urbana de Robert Obert, 2/5
19. Hipster Hitler de James Carr, 3/5
20. A Devil and Her Love Song de Miyoshi Tomori, 3/5
21. Maus vol. 1 & vol. 2 de Art Spiegelman, 5/5
22. O iubire imposibila de Mary Jo Putney, 5/5
23. Soarele gol de Isaac Asimov, 4/5
24. The Kite Runner (The Graphic Novel) de Khales Hosseini, 4/5
25. Printul din Central Park de Evan H Rhodes, 3/5
26. Moara cu noroc de Ioan Slavici, 3/5
27. Noaptea de Elie Wiesel, 5/5
28. Please Ignore Vera Dietz de A S King, 5/5
29. Ion de Liviu Rebreanu, 4/5
30. Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi, 5/5
31. Farlander de Col Buchanan, 3/5
32. Misterul crimei fara cadavru de Agatha Christie, 5/5

Cele mai bune 5 carti citite
5. Ultimul imperiu de Brandon Sanderson
4. O tragedie americana de Theodore Dreiser
3. Please Ignore Vera Dietz de A. S. King
2. Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi
1. Noaptea de Elie Wiesel