marți, 27 mai 2014

Recenzie: Legenda unei sinucideri de David Vann

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Legenda unei sinucideri, structurată din cinci scurte povestiri ce înconjoară nucleul dureros al unei nuvele centrale, este despre o sinucidere adevărată. Tatăl autorului s-a sinucis la patruzeci de ani, când David Vann avea 14 ani.  Ar fi un clişeu să spunem că aceste povestiri exorcizează, au efect terapeutic, rezolvă conflicte interioare. Ar fi un clişeu şi ar fi fals, într-o mare măsură. Fiecare dintre ele se concentrează în jurul relaţiei dintre tată şi fiu, relaţie din care nu lipsesc aventurile pe mare, pescuitul şi armele de foc. Iar în nuvela centrală, tatăl şi fiul se izolează de restul lumii într-un uitat ţinut din Alaska, unde ar trebui să se regăsească unul pe celălalt şi să devină mai uniţi. Însă, odată cu venirea iernii, gestul pare sinucigaş pentru amândoi, pentru tatăl vulnerabil şi pentru fiul care nu este decât un puşti de treisprezece ani. Moartea tatălui prin ochii unui copil iniţiază o explorare de neuitat a relaţiei dintre un tată care îşi iubeşte fiul şi un fiu care are nevoie de tată. Fiecare povestire transformă adevărul în legendă şi literatura în adevăr.

Nota mea: 5/5


Parerea mea

"Legenda unei sinucideri" este o carte care atinge un subiect foarte dureros - sinuciderea, dar mai ales sinuciderea unei persoane dragi. Este alcatuita din cinci povestiri, plus o nuvela, ce se invart in jurul lui Jim si a fiului sau, Roy. Nuvela - numita "Insula Sukkwan" -, care este centrul acestei carti, este cea care m-a afectat cel mai mult, incat autorul si-a luat timp si a construit o lume izolata (Roy si Jim s-au mutat undeva in Alaska), departe de civilizatie, unde cei doi au trebuit sa-si procure mancare de unii singuri. Momentele de singuratate ale tatalui lui Roy, surprinse de acesta, au evidentiat instabilitatea mintala de care suferea Jim in acea perioada, care iesea mereu la suprafata in timpul noptii, atunci cand Jim plangea in tacere, iar fiul sau se prefacea ca nu aude. Aceste momente l-au infricosat si fascinat pe Roy, care a inceput sa se indoiasca din ce in ce mai mult de tatal sau si de rezistenta acestuia, sa aiba propriile ganduri anormale pentru un copil de treisprezece ani. Astfel, intr-un mod subtil, locurile au fost schimbate. Povestea a avut un "plot twist" care m-a socat foarte tare, iar urmarea acestuia a reprezentat un amalgam de evenimente sumbre si neclare ce au transforma aceasta nuvela intr-o lectie de viata.

"Amintirile sunt infinit mai bogate decat originile lor, am descoperit; a calatori inapoi te poate instraina pana si de memoria insasi. Si, pentru ca memoria este adeseori toata fundatia unei vieti sau a unui sine, e posibil ca intoarcerea acasa sa-ti fure exact acest lucru."

Celelalte povestiri sunt si ele notabile, intrucat au prezentat diferite evenimente si scenarii din viata personajelor noastre. Ceea ce vreau sa mentionez este ca au fost foarte putine personaje care au luat parte la actiune, ceea ce poate sugera faptul ca nu e nevoie de mai multi oameni sa fie comis un act care, in acelasi timp, poate rani multi. Stilul in care Vann a scris mi s-a parut un pic diferit, autorul s-a adaptat foarte bine la perspectiva unui copil de treisprezece ani, dar si a unui adult. Am fost captivata foarte repede de poveste, pentru ca are o tema foarte atractiva - pe care se poate discuta mult -, iar mesajul transmis este unul important. O fapta ce dureaza cateva secunde poate sa distruga oamenii din jurul tau pentru totdeauna.

Ca sa nu risc sa va fur din magia cartii, nu am sa mai spun nimic despre aceasta. In opinia mea, a fost extraordinara; simt ca m-a schimbat, intr-un fel cat de mic, si m-a facut sa ma gandesc mult mai mult in privinta acestui subiect. M-am atasat de Roy si mi s-a parut ca semanam extreeem de mult, ceea ce a facut povestea si mai socanta pentru mine. In concluzie, cartea "Legenda unei sinucideri" merita - categoric! - citita. Nu numai ca poti avea de invatat din ea, dar este si o lectura savuroasa si interesanta, cu actiune constanta si personaje complexe. Recomand! Daca doriti sa cumparati aceasta carte, o gasiti pe site-ul Editurii Litera la un pret foarte mic. Click aici!

Alte recenzii:
  • Cand Dumnezeu era iepure de Sarah Winman, click aici.
  • Captiv in labirint de James Dashner, click aici.
  • Incercarile focului de James Dashner, click aici.

2 comentarii:

  1. Recenzia asta atât de frumoasă m-a convins să vreau cartea. Este pentru prima oară când aud de ea și totuși, mi se pare că o doresc de o mult timp. Subiectul acesta sensibil care a fost atins mi-a stârnit interesul. Felicitări pentru recenzie și mulțumesc pentru faptul că îți faci timp să postezi!
    îmbrățișări, bobiță

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e genul ăla de carte care pe mine m-ar face să mor puțin pe dinăuntru.
    Sunt anumite cărți care mă fac să-mi rup o părticică din mine și să o las în urmă, ca o etapă a evoluției spirituală.
    Pentru mine nu e tocmai un subiect sensibil. Sunt la curent cu acest subiect pentru că am cunoscut un om, ce-i drept tot în vârstă, care a comis acest fapt. (deși nu-mi era un prieten și eram prea mică să înțeleg)
    Tot ce-mi aduc aminte e că după ce a făcut nu au vrut să-i mai facă slujba de înmormântare la biserică pentru că (mare rahat, știu) a comis marele păcat înaintea lui Dumnezeu.
    Mi-a plăcut recenzia ta și habar nu am de ce am ținut să-ți spun asta, dar...

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta conteaza